Temerile unei muribunde

Intr-o perioada bunica incetase sa-i mai dea sfaturi nepoatei in legatura cu ceea ce avea de facut in ziua in care ea nu va mai fi. Se temea ca nu isi va duce toate planurile la bun sfarsit si ca in cele din urma nu va mai avea nimeni cine sa o aline atunci cand va sosi momentul. Ba mai mult decat atat se temea de faptul ca nimeni nu se va mai ocupa de randuiala bisericeasca si de toate acele bunuri de care avea nevoie pentru inmormantare ei.

Ii era teama sa ii spuna nepoatei adevarul, dar stia ca nu are de ales… trebuia sa stie ca serviciile funerare ofera un pachet complet pentru ca, cel mai grav lucru i se parea ca nu va ajunge niciodata pe meleagurile natale pentru a fi inmormantata acolo. Iar drintre toate se temea de distanta pe care trebuia sa o parcuga  pentru a ajunge acasa. Intr-un timp se gandi sa-i spuna nepoatei sale adevarul.

  • Draga mea iti mai aduci aminte ce s-a intamplat cu ani in urma? Pe vremea cand tu si mama ta ati sosit in pragul casei mele?
  • Bunico, te rog, nu este un subiect pe care sa-l discutam acum. Cu certitudine imi amintesc toate acele evenimente, dar avand in vedere starea precara a sanatatii tale nu este momentul chiar acum sa discutam despre asta.
  • Iti dai seama ca peste ceva timp poate fi prea tarziu.
  • Daca vrei sa discutam despre ceea ce voi face cand tu nu vei mai fi – bine accept. Iti spun insa de pe acum ca nu am de gand sa-ti parasesc  trupul muribund si nici nu vreau sa te las aici. Pentru linistea ta iti mai spun inca o data – te voi duce acasa. Fie ca ne vom chinui asa exact cum esti in aceasta stare, fie ca voi fi nevoita sa apelez la un transport funerar international, dupa ce tu nu vei mai fii… nu-ti face griji vei ajunge acasa si voi avea grija ca toate acele elemente sa fie respectate. Iar acum daca nu mai ai nimic de spus as vrea sa ma duc sa-ti pregatesc ceaiul, printre multe altele ai nevoie de foarte multe lichide.
  • Iti multumesc scumpa mea si iti voi fi vesnic recunoascatoare pentru toate astea.

Si-ar fi dorit sa mai adauge ceva, dar stia ca nu avea nici un rost. Fata deja please din incapere si nici nu dadea prea multe semne ca ar avea sa se intorca prea curand. Cu toate astea starea ei de neliniste se mai estompa putin, chiar daca intelegea ca oricat de afectata va fi nepoata de lipsa ei, in cele din urma aceasta nicodata nu-si va incalca promisiunile. Poate pe asta se si baza cand isi amintea ca aveau o singura trasatura in comun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *