Organizarea de repatrieri decedati inseamna ca ne pasa

Moartea fiecarui roman ne intristeaza. De cate ori are loc un cutremur, un incendiu devastator de vegetatie (ca in Australia), alunecari de pamant, avalanse, eruptii vulcanice sau atentate teroriste sunt foarte atenta si astept cu sufletul la gura sa anunte cineva ca niciun roman nu a murit si nu a fost grav ranit.

Imi pasa de tot ce se petrece in lume cu romanii mei, fiindca:„Sangele apa nu se face.”

Nu pot sa va descriu emotiile pe care le-am trait, de cate ori in tara a fost adus infasurat in drapel un soldat ucis in teatrul international de razboi sau sicrie cu ramasitele politicienilor obligati sa traiasca in exil, sau ramasitele unor membrii ai familiei regale, toti lasand cu limba de moarte dorinta de a fi adusi in tara, cand acest lucru va fi posibil.

Romanii tanjesc dupa tara lor, dupa satul sau orasul natal si dupa cei apropiati pana in ultima clipa a mortii.

Este insa imbucurator faptul ca in prezent, orice apartinator doreste sa isi aduca decedatul in tara, acest lucru este posibil, fiindca se fac repatrieri decedati din cele mai indepartate state ale lumii.

Aceasta sansa le da posibilitatea familiilor indurerate sa isi anestezieze durerea la gandul ca isi pot inmormanta mortii cu toate onorurile care se cuvin. Nu este nevoie sa plece cineva din familie, sa aduca trupul neinsufletit in tara sau sa scoata actele de deces, ci totul este realizat la timp de angajatii firmei de pompe funebre din statul respectiv,  echipa gestionand mii de astfel de repatrieri.

In spatele oricarui sicriu perfect, cu capacul sigilat, care se aduce in tara sta o cantitate imensa de munca.

Iata in ce etape se descompune o repatriere:

1. Etapa intocmirii actelor. Un salariat al firmei ia legatura cu autoritatile, prezinta actele care au apartinut decedatului traduse sau netraduse si asteapta, pana cand se elibereaza certificatul de deces si pasaportul mortuar international. In ultimul document este prevazuta ruta exacta a traseului funerar.

2. Etapa dificila a pregatirii trupului neinsufletit si a asezarii corecte a acestuia in sicrie. Este grozav de bine ca firmele mari au in stoc toate produsele de care este nevoie si nu se mai impune sa se faca si cumparaturi. Sicriele sunt in magazie, hainele elegante si potrivite evenimentului la indemana.

In sala autorizata pentru pregatirea defunctului se lucreaza mult. Acesta este spalat, aranjat, imbalsamat si imbracat, dupa care este asezat in sicriul din zinc, care este deja introdus in cel de esenta lemnoasa tare de la exterior.

Dupa ce toate aceste operatiuni au fost facute, se fixeaza bine capacul sicriului si se sigileaza.

In pretul repatrierii intra si manopera realizata de salariati, dar si aceasta recuzita obligatorie care face posibil transportul decedatului in conditii sigure si decente.

3. Transportul funerar cu masini autorizate, cu doi soferi, daca discutam de un traseu foarte lung si obositor.

Sicriele sunt asezate in locul destinat depozitarii acestora, iar la nevoie, se poate seta o temperatura mai scazuta, cand repatrierea are loc vara.

Ma doare inima pentru orice roman care moare in tara sau in afara ei, dar gandul ca fiecaruia i se organizeaza o inmormantare decenta de catre familie, ma linisteste.

Daca nu ar fi existat firmele de repatriere decedati, in mod cert ca ar fi trebuit inventate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *